Atat de mici… pare chiar nefiresc sa le vorbim despre sex cand, oricum, nu vom inceta sa ii vedem nici la 25 de ani altfel decat ca pe niste copii. Cat putem sa amanam “marea discutie”, cand trebuie sa aiba loc prima conversatie de acest gen, in ce cadru, in ce termeni? Toate aceste alegeri sunt factori de care depinde naturaletea cu care copiii vor putea, la randul lor, sa abordeze acest aspect in viata lor de adulti. Cum procedam deci? Cum si cand ne alegem cuvintele stiind ca suntem primii responsabili.
Educatia sexuala a copilului incepe chiar din prima luna de viata. Copiii isi exploreaza, isi descopera corpul prin atingere si pot sa obtina, accidental, o excitare a organelor sexuale. Senzatia de placere obtinuta ii poate face sa repete experienta fara ca acest fapt sa fie ceva anormal. Acelasi lucru se poate intampla si mai tarziu, la 2, 3 ani. Parintele insa se poate obisnui sa-i vorbeasca copilului despre organele sexuale cu naturalete, asa cum ii vorbeste despre alte parti ale corpului lui. Insa numarul parintilor care reusesc sa vorbeasca cu dezinvoltura despre sex si activitate sexuala cu copiii lor este destul de restrans. Majoritatea sunt stanjeniti, ceea ce face ca discutia sa fie nefireasca si perceptia copilului despre sex si viata sexuala sa fie deformata, alterata. Parintii trebuie sa se (auto)educe in acest sens.
Parintii trebuie sa se obisnuiasca ca, de exemplu, in timpul imbaierii, sa vorbeasca cu copilul si sa numeasca partile pe care le ating in timp ce le spala. Acest lucru este un dublu exercitiu, fiind important atat pentru parinte sa se obisnuiasca cu faptul ca este ceva firesc, sa invete sa discute cu naturalete, cat si pentru copil, care, prin repetitie, face legatura intre cuvant si ceea ce desemneaza, fiindu-i astfel facilitat procesul de invatare.
Stim cu totii povestile care incep cu “atunci cand te-a adus barza pe tine”. Ele sunt, desigur, destul de amuzante, insa, in esenta, nu sunt altceva decat cai de a scapa de discutii mai putin confortabile despre sex, pe care parintii prefera sa le evite. Aceste plasmuiri ale imaginatiei, propagate de secole, vin din lipsa de exercitiu a parintilor de a aborda deschis acest subiect si prezinta chiar o serie de riscuri. Copilul poate sa isi piarda increderea in parinti in momentul in care acestia nu reusesc sa dea o explicatie coerenta referitoare la femeile gravide. Este gresit sa se plece de la premisa ca cei mici sunt prostuti. Ei retin explicatiile pe care le primesc si mai tarziu pot sa faca legatura logica. Ei pot verifica chiar informatiile pe care le primesc intreband alte persoane, iar daca informatiile noastre se dovedesc false, pierdem increderea lor si, pe viitor, vor apela la alte persoane. Parand nestiutori in fata lor, traim riscul ca acestia sa nu mai recurga la ajutorul nostru nici in alte situatii.
Cea mai buna ocazie este data de momentul in care copilul intreaba. Atunci, fie intrerupi ceea ce faci si porti discutia, fie ii spui “discutam despre asta putin mai tarziu, vino cand termin”. Copilul nu trebuie insa sa fie amanat la nesfarsit, iar discutia trebuie sa fie purtata cand cel mic prezinta interes. Daca amani acest moment este posibil ca acesta sa reuseasca sa isi ia informatiile din alta parte. O alta ocazie este data de participarea la unele evenimente neasteptate (o nastere urmarita la televizor, de exemplu). In astfel de ocazii poti completa informatiile pe care copilul deja le are. Este important sa ii cream copilului obisnuinta de a ne aborda cu incredere, deschis, sa il obisnuim sa ne comunice starile si schimbarile prin care trece, preocuparile pe care le are. Asa putem sesiza si rezolva mult mai usor probleme (inclusiv de sanatate).
In principal, trebuie sa retinem ca nu exista o “mare discutie”, ci discutia despre sex care se reia cu noi elemente, din ce in ce mai complexe, in functie de dezvoltarea fizica si intelectuala a copilului. Discutia despre sex trebuie sa fie reluata de cate ori se simte nevoia, de cate ori apare ocazia si in termeni potriviti cu varsta copilului.
Discutiile despre sex si activitatea sexuala trebuie purtate mereu cu naturalete, firesc si degajat. Copiii sunt foarte sensibili la starile parintilor. Daca tu ca parinte te inrosesti, iti bate inima, te eschivezi, esti stanjenit, copilul percepe automat starea ta si intelege ca a vorbi despre aceste aspecte nu este usor, nu este natural, este ceva mai altfel, ascuns, rusinos. Deja lucrurile se distorsioneaza, uneori chiar dramatic. Aceste discutii nu trebuie sa fie detaliate; scopul nu este initierea copilului in arta amorului. Desigur, trebuie sa ii informam si cu privire la bolile cu transmitere sexuala, fara a exagera insa. Nu vrem sa dam activitatii sexuale numai aceasta conotatie. Este un aspect foarte important, insa este la fel de important modul in care copilul stabileste relatii, cand si cum ia decizia de a-si incepe activitatea sexuala. Evitarea raspunsului din partea parintilor si atitudinea vadit rusinata sau emotionata nu fac decat sa mareasca interesul si curiozitatea celor mici cu privire la sex si activitate sexuala. In numerele urmatoare vom detalia modul in care trebuie purtate aceste discutii si cum putem face fata dificultatilor psihosociale pe care le intampinam in educatia sexuala a copiilor.
Autor: Irina Chelarescu, consultant: Irina Petrea, psiholog
Sursa: Revista Tonica
In India o partida de sex cu o prostituata este mai ieftina decat un prezervativ. Barbatii ar intreba probabil daca se accepta un barter.